Neurodermatita – simptome diagnostic și tratament.

Neurodermatita (lichen simplex cronic) este o formă cronică de dermatită, caracterizată prin prurit (mâncărime) intens. Datorită pruritului şi a scărpinării pielea se îngroaşă, îşi modifică structura, cu accentuarea cadrilajului natural. Pielea devine uscată, aspră, brună, acoperită sau nu de scuame.

Cauzele neurodermatitei
 

Cauza exactă a acestei afecțiuni nu e cunoscută. Neurodermatita poate fi declanşată de factori care traumatizează pielea precum înţepăturile de insecte, îmbrăcămintea strâmtă, incomodă. Ea apare la persoane cu o anumită predispoziţie sau afecţiuni precum atopie, tulburări endocrine, neuropsihice, istoric personal sau familial de eczeme, psoriazis.
Stresul şi anxietatea sunt consideraţi factori declanşatori.

Semne şi simptome
 

Afecţiunea debutează prin prurit intens. Scărpinatul prelungit şi violent determină eritem, scuame şi escoriaţii. Cu timpul, zona respectivă se îngroaşă şi se pigmentează, cadrilajul pielii se accentuează. Astfel apar plăci sau placarde bine delimitate localizate mai frecvent pe picioare, glezne, părţile laterale ale gâtului, ceafă, spate, coapse, încheieturi, antebraţe, organe genitale, interfesier.

În urma scărpinatului, pe piele pot să apară crăpături mici care provoacă senzaţie de arsură. Acestea pot predispune la infecţii. De asemenea pot apărea şi cicatrici. Pielea se îngroaşă, capătă aspect nodular, modificându-şi vizibil aspectul. Aceste îngroşări ale pielii (lichenificări) pot fi:

  • primitive – se formează în pielea sănătoasă, fiind precedate de prurit;
  • secundare – când apar în cadrul unor afecţiuni preexistente (eczemă, prurigo cronic, eczematide, lichen plan).

Diagnostic
 

Diagnosticul se stabileşte de regulă pe baza unui examen fizic detaliat. Neurodermatta poate fi confundată cu alte boli de piele, de aceea e necesară observarea cu atenţie a leziunilor şi o anamneză corectă a perioadelor când apare pruritul.

Pentru confirmarea diagnosticului poate fi nevoie de patch test – testarea sensibilităţii locale la alergeni pentru a se diferenţia de o dermatită alergică de contact.

Biopsia cutanată cu examenul histopatologic poate fi necesară pentru diferenţierea sa de alte afecţiuni.

Diagnosticul diferenţial se face cu:

  • eczemele cronice în plăci;
  • lichenul plan;
  • psoriazisul;
  • dermatitele alergice de contact – forma cronică;
  • micozisul fungoid.

Evoluţie, prognostic
 

Afecţiunea are o evoluţie cronică. Pruritul se intensifică când pacientul se odihneşte sau se relaxează. Acesta poate fi atât de intens încat perturbă somnul. Mâncărimea duce la scărpinat, apare astfel un cerc vicios ce duce la lezarea pielii. Lezarea pielii poate duce la infecţii sau cicatrici. În plus, pruritul constant poate provoca anxietate la unii pacienţi.

Tratament
 

Neurodermatita nu se ameliorează dacă pacientul nu întrerupe ciclul mâncărime- scărpinat. Pruritul este ameliorat cu:

  • aplicaţii locale – creme, pomezi conţinând keratolitice, dermatocorticoizi, emoliente, reductoare, capsaicină;
  • în cazurile reticente la tratament se poate recurge la crioterapie (zăpadă carbonică sau azot lichid), aplicaţii locale cu acid triclor acetic 33%, uneori se poate ajunge la radioterapie locală;
  • tratament general – cu antihistaminice, sedative, tranchilizante, anxiolitice.

Consilierea stresului şi terapia cognitiv comportamentală pot fi benefice pacienţilor, deoarece îi poate determina să nu se mai scarpine. Este indicată evitarea băilor fierbinţi, a săpunurilor care usucă pielea excesiv, a parfumurilor. Este benefică folosirea hainelor din bumbac, cu textură netedă, prevenind astfel iritaţiile.

Neurodermatita este o afecţiune cronică, care poate fi ţinută sub control prin evitarea factorilor care cauzează disconfort pielii şi prin tratament adecvat.